LA PAS PRIN SIBIU


              O zi de iulie,pe peronul gării din localitatea mea natală,Craiova,aici începe călătoria mea spre destinaţia aleasă pentru acea zi,zona Sibiu.
Fiind pasionată de călătorii,mereu caut noi locuri pentru expediţii şi pentru a admira minunatele peisaje din "România , ţara tuturor posibilităţilorşi formelor geografice”, aşa cum o numesc eu.Drumul este lung,c.c.a. cinci ore de mers cu trenul, Sibiul fiind o localitate destul de importanta si o regiune foarte des vizitata de turisti romani si straini, trenul ales pentru a ne duce pe taramul feeric al orasului este trenul rapid . Însă nu te poţi plictisi pe drum,atâtea peisaje fascinante,atâtea culori deosebite care se-mbina absolut perfect ce-ţi induc o stare de vis,de imaginar,de fantastic...
             In curand vom trece prin localitatea Lotru,de care ma leaga atatea amintiri minunate si o nostalgie fulgeratoare. Neliniştitul Lotru ce-şi anunţă cu mult înainte intrarea-n scenă,care şuieră nebun descoperindu-şi poalele dintre tunelurile săpate în stâncă dură a Carpaţilor ce rezista de mii şi mii de ani pe plaiurile noastre mioritice.
Ajunsi in gara din Sibiu,incercam construirea unui itinerariu adecvat pentru a intelege si a ne cladi privirea,mintea si sufletul cu unul dintre ultimele colturi de Rai ale Romaniei si poate ale Pamantului.
            Sibiul te chema,pur si simplu te imbia cu mirosul vechii cetati medievale , declarata capitala culturala europeana in anul 2007.
Am luat la pas Sibiul , pasind firav pe dalele de piatra primitoare ale orasului , zabovind in central vechi cu orele si parca fara sa ma satur de el. Contempland Cetatea Sibiului , intr-un basm cu tenta veche , adusa in prezent , nepatat de timp si pastrat de veacuri , Sibiul este un basm. Arhitectura cu arcade gotice , casele in stil renascentist , bisericile baroce , si oamenii… Si copii si tineri si varstnici , cu voci calde , accentual , viata si mersul lor parca te fac sa visezi mai mult si mai mult si parca dorindu-ti sa nu se mai termine vre-odata ci sa ramana aievea. Privitul cerului de un albastru Edenic fara cusur, ziua , plimbatul in doi pe sub felinare si cu luna ca martora a iubirii sincere , te fac sa realizezi ca aici nu ti se poate intampla nimic rau. Simti protectie , grija…si miros de vechi , de istorie de cultura ce se intensifica de la an la an.
               Ceea ce am gasit in Sibiu nu se poate descrie in cuvinte. Reprezinta tot ceea ce nu gasesc acasasi mi-as dori sa traiesc mereu. Peisajul se schimba in fata ochilor mei la fiecare pas si realizez ca sunt mica,cat putem fi noi oamenii de mici.In comparative cu istoria , in comparative cu arta, cultura sau alti oameni.Ne apropie de Piata mare din Sibiu…este atat de mare , si atat de greu imi e sa parasesc acest peisaj feeric,dar mai zabovesc putin si privesc , si ceasul anunta inca un sfert de ora trecut si timpul parca e tot mai zorit…dar de ce? De cine?
              Imi permit sa mai fac un ultim popas pentru ca am o curiozitate aparte care ma macina de mult si pe care trebuie sa o transpun in realitate. Acum ceva timp am auzit o legenda despre un pod al mincinosilor care se afla aici. Una dintre cele mai "picante " legend este aceea despre tinerii care veneau pe acest pod pentru a-si jura iubirea si pentru a-si planui viitorul impreuna.Daca ceva mergea rau si fetele nu-si respectau promisiunea,erau tarate pe pod si pedepsite pentru ca au calcat gresit.Poate sunt doar legende , dar miturile au si o samanta de adevar…in present podul este doar un simbol al orasului si un minunat obiectiv touristic ce le permite oamenilor sa-si puna imaginatia la incercare , onventand alte si alte legende.
          Sper că v-am trezit curiozitatea şi interesul pentru zona Sibiului,a legendelor si a povestilor.O zonă mirifică,un gram de fantezie,de linişte,plăcere vizuală,auditivă,un adevărat unguent pentru inima şi suflet.Vă mulţumesc că a-ţi fost alături de mine "La pas prin zona Sibiului"şi de mâna cu o parte a istoriei romane.





Etichete: