Amintiri

    E atât de ciudat cum trecem prin viaţă, atât de grăbiţi, atât de neatenţi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Suntem mai nepăsători. Nu observăm, sau nu avem timp să observăm micile detalii care fac adesea diferenţa... acele mici amănunte fără de care nimic nu ar mai fi fost la fel.
    Dar dacă acum am privi înapoi? Am avea regrete? Ar fi lucruri, fapte, vorbe sau gânduri pe care le-am schimba? Poate nu întotdeauna, sau poate nici nu vrem să ne amintim pentru că doare. Pentru că timpul trece prea repede, momentele de bucurie durează mult prea puţin şi vin uneori prea greu.Şi ce ne rămâne după ce aceste momente trec? Dorul, amintirea, dorinţa de a le retrăi rămân veşnic parte din noi.
     Amintirile sunt singurele care rămân peste ani, timpul trece repede şi în goana lui nebună nu reuşeşte decât să înceţoşeze la un moment dat amintirile, însă anii care trec ne întăresc dorinţa şi dorul, nu le înlătura.Se spune că toate trec, însă nimic nu trece fără să lase urme, fără să primim sau fără să ne fie luat ceva.
     În viaţa fiecărui om există momente în care trebuie să spună adio, sau şi mai rău, nici măcar nu-şi poate lua bun rămas de la cineva. Oamenii vin şi pleacă, unii rămân câteva luni sau ani întregi, poate o viaţa uneori. Sunt şi alţii care aleg să plece devreme, lăsându-ne nedumeriţi, simţindu-ne abandonaţi, trişti... dezamăgiţi, melancolici sau visători.
     Viaţa în sine este ca un autobuz, în diferite staţii oamenii urcă şi coboară, până la capăt de linie în autobuze fiind acel dute-vino constant. Aşa se întâmplă şi cu viaţa omului. Oamenii intră şi iasă din vieţile noastre, ne lasă amintiri şi ne ia cu ei părţi din suflet. Întotdeauna învăţăm câte ceva de la fiecare persoană care intră în viaţa noastră, involuntar de cele mai multe ori. Privim copii jucându-se şi devenim nostalgici, ne privim părinţii şi ne dăm seama câtă trudă, lacrimi şi iubire pun în fiecare vorbă sau sfat, ne privim bunicii şi învăţăm ce înseamnă rezistenţă, muncă şi sacrificiul, ce înseamnă să accepţi schimbările ce survin în viaţa datorită deciziilor pe care le luăm.
      Îmi rămâne azi doar faptul de a-I mulţumi Celui de Sus pentru fiecare zâmbet, pentru fiecare lacrimă, pentru fiecare om care a trecut prin viaţa mea. Nimic nu e întâmplător în viaţă, nimic nu trece fără să lase urme, totul are un scop, pentru toţi există o destinaţie.



Google Images

Etichete: ,