Cartea vieţii

          Întotdeauna am reuşit să rămân întreagă după o experienţă neplăcută, prin faptul că îmi pot pune sufletul pe hârtie, la îndemâna oricui ştie să aprecieze “spovedania“ mea. Faptul că am încredere în cititorul răbdător, care va înţelege gândurile mele, va lua cunoştinţă de păţaniile mele şi poate vre-odata, îi vor fi de folos în drumul sau prin viaţă.
         Am crezut adesea că dacă eu pot fi un om bun, voi fi ferită de tristeţe, supărări, piedici, dezamăgiri, regrete, lovituri puternice în suflet, denigrări, vorbe urâte, violenta de orice fel, minciună, certuri, reproşuri, pierderi. M-am înşelat amarnic! Am crescut crezând că omul poate fi şi bun. Am crezut că dacă face si lucruri rele, le face numai pentru a se proteja de alţii, că orice om merită a doua şansă, că toţi ne schimbăm, că într-o zi toţi ne vom reveni şi lumea va fi un loc propice pentru a trăi în pace şi armonie. M-am înşelat amarnic! Am greşit şi greşesc zilnic crezând fix acelaşi lucru deşi mi s-a demonstrate că sper în van, că este doar o naivitate copilărească. Si totuşi încă sper!
        Am întâlnit în viaţa multe tipuri de oameni. Pe unii îi mai văd şi astăzi, alţii sunt parte din sufletul meu, unii au ales să plece luând cu ei franturi  din inima mea. Pe unii dintre ei îi mai ştiu doar din amintiri, căci azi nu mai fac parte din viaţa mea, deşi în trecut o existenţă fără ei nu voiam să văd, nu mi se părea cu putinţă o astfel de existenţă. Şi uitati-mă azi, încă supravieţuiesc, animată de amintiri, trăind prin amintiri care mă întristează şi mă bucură în acelaşi timp. Pe alţii îi mai ştiu doar după chip, au fost în viaţa mea în treacăt, întâmplător, dar azi când îi văd parcă nu îmi trezesc nici un sentiment. Ii privesc şi nu îmi pot aminti numele lor, mă privesc îndelung asemenea mie dar atât. Probabil şi ei simt aceleaşi trăiri, au in minte aceeasi veche fraza :Oare de unde il/o cunosc?. Sunt şi oameni pe care mi-I amintesc după nume, însă mi-e imposibil să le văd chipul pentru că au plecat prea devreme, sau acum mult timp, însă amintirile cu ei îmi vin frecvent în minte. Amintiri fără chipuri, trupuri simple, purtatoare de masti.
       Am întâlnit fel de fel de oameni. De la fiecare am învăţat câte ceva, fiecăruia i-am dat câte ceva: unora timp, altora părţi întregi de suflet, o vorbă bună, o mână întinsă care să-i ridice de la panant, adevărul pe care îl aşteptau de mult şi pe care mulţi au refuzat să îl spună de teamă să nu rănească, sfaturi şi povestiri care să-i ferească de pericole, experienţe împărtăşite, zâmbete, lacrimi, încurajări, păreri de rău, stabilitate, încredere, iubire, respect, o vorbă răstită care să-i trezească la realitate, un sărut, o îmbrăţişare, o urare de bine, un gând de mai bine. Toţi cei care au trecut prin viaţa mea au primit ceva din partea mea, voluntar sau involuntar. Dar de asemenea mi-au şi luat lucruri in schimb pentru darul făcut. In fond, nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită sau nu atrage cu sine repercursiuni.





Etichete: ,