 |
| Google Images |
Azi, am găsit, din
întâmplare, un pui de păpădie. Era mic şi dintr-odată, mi-a venit dor de
copilărie. M-am aplecat şi l-am studiat preţ de câteva minute, realizând că nu
este singur, ci înconjurat de zeci de alte păpădii, la fel de mici şi gată să
zboare.
Atunci am
realizat că, deşi încă am suflet de copil, am uitat să mai dansez printre puf
de păpădie sau balonaşe jucăuşe în bătaia vântului. Oare, când am crescut şi
când am uitat cu adevărat de probleme, ultima oară? Mi-e dor să adorm prin cine
ştie ce locuri, din cauza oboselii de peste zi, că dimineaţă să mă trezesc în
patul meu. Întotdeauna am considerat acest lucru magic. Mereu m-am întrebat, ce
spiriduş misterios mă adună în fiecare seară, pentru că dimineaţă să mă trezesc
în pătuţul meu plin de jucării de plus, deasupra tavanului înţesat de fluturi?
Mămico, nu ştiu
dacă am reuşit să-ţi mulţumesc vreodată pentru fiecare noapte în care lăsai
veioză aprinsă şi rămâneai trează până intrăm în lumea viselor senine, urmărindu-mi
atent fiecare mişcare pentru a şti că am ajuns. Apoi, stingeai lumina şi
mergeai şi dumneata, în sfârşit la somn. Indiferent cât de târziu sau obosită
ai fi fost, ritualul se repetă seara de seară. Pentru acest fapt, mereu îmi
apăreai în vise ca o zână bună care ajută fetiţa timidă, în lupta cu demonii
nopţii.
Tăticule,
îţi mulţumesc din suflet pentru că aveai grijă să-mi laşi, înainte de culcare,
combină pornită şi casetele pline de melodii minunate, îmi alinau somnul şi-i
dădeau dulceaţă. Pentru fiecare placă ce spunea în fiecare seară câte o
poveste, atunci când erai plecat toată săptămâna pentru a ne fii mai bine. Îmi
lipsea vocea ta şi săruturile pe frunte, însă am învăţat devreme, că unii
oameni nu se au decât unii pe alţii iar pentru toate celelalte, era nevoie de
multă muncă şi plecări dese.
Vă
mulţumesc pentru faptul că niciodată nu m-aţi răsfăţat, pentru că m-aţi învăţat
să fiu politicoasă şi răbdătoare, pentru că m-aţi învăţat că prin muncă, opţii tot
ceea ce-ţi doreşti şi că nu-i o ruşine să lucrezi. A fost dureros uneori, mai
mult pentru voi decât pentru mine, să nu-mi oferiţi întotdeauna ceea ce aveau
alţii. Am înţeles aceste fapte şi nu am cerut mai mult decât mi se putea
oferea. Ştiu că ştiaţi aceste lucruri, dar va durea la fel de tare să ştiţi că
mă maturizez devreme şi învăţ că nu toţi obţinem pe tavă totul.
Etichete: Book, Personale
