Buna sa va fie inima, dragi prieteni! Azi, revin cu o provocare noua, primita de la Blogalinitiative.ro si Digipedia.ro care imi provoaca imaginatia si memoria, concomitent.
Azi, vă vorbesc despre tehnologie, care a evoluat de la un moft cu care ne putem lăuda până în prezent, când deja reprezintă o permanentă componentă a vieţii noastre, indiferent de locul în care ne aflăm. Tehnologia este un viciu, pentru mulţi dintre cei care o folosesc, deveniţi dependenţi de fiecare nou produs al ei. Să fim serioşi, câţi dintre voi nu aţi văzut copii de 7-8 ani, cu smartphone-uri mai performante decât ale voastre sau care ştiu mai multe decât voi despre tot ce este nou în materie de gadgeturi? Eu am văzut şi sincer, îmi pare rău de modul de "evoluţie" al copiilor din ziua de azi.
Ca să fac o retrospectivă a vremurilor în care eu eram copil, îmi amintesc că primul telefon l-am avut la vârsta de 14 ani, imediat după terminarea tezelor unice. Nu era cine ştie ce telefon, dar puteam suna, în limita a câteva zeci de minute, dar puteam şi trimite mesaje. Calculatorul, a venit mai târziu, când deja aveam 16 ani jumătate şi un alt telefon, la fel de "uncool", ca şi precedentul. Nu l-am schimbat din moft, ci pentru faptul că îl ţinusem toată vara în husa, fără să ştiu consecinţele şi aşa a devenit, fostul meu telefon.
Chiar dacă nu aveam calculator, ţin minte că undeva peste drum de blocul meu, se deschisese o locaţie unde puteai sta la calculator o perioadă. Aveam undeva la 12 ani atunci. Un fel de net cafe, fără cafe, doar un fost magazin transformat într-o sală cu 10 calculatoare, mesele pe care erau aşezate şi un scaun pentru a sta confortabil. În spate, era masa managerului, unde plăteai şi calculatorul se deschidea. De asemenea, tot acesta era cel care ne ajută cu ceva referate de care aveam nevoie la şcoală.
La bloc, numai doi dintre prietenii mei, aveam calculator. Restul traversăm frumos stradă şi intrăm în locaţia ţinta. Îmi amintesc că nu era mai mult de, în banii de azi, un leu oră. Aveam ofertă specială, pentru 3 ore plăteam 2 lei şi cam acesta era timpul nostru acolo. Ce făceau o gaşcă de puştani de 12 ani pe internet? Cine ştia să folosească internetul? Mergeam acolo pentru a juca jocurile care azi s-au cam uitat. O singură dată îmi amintesc că am intrat pe vechiul Mirc, chiar nu ştiam ce să facem sau ce căutăm noi acolo dar oamenii erau politicoşi şi nu se auzea de cuvinte porcoase sau jigniri ori ameninţări, chiar dacă no spuneam mereu că avem 15, 16 ani.
Asta nu mi-a influenţat puternic copilăria, asta pentru că îmi amintesc că la 14 ani, încă mă mai jucăm cu păpuşile şi afară cu prietenii până seara târziu. Da, pot spune că ma bucur enorm că nu am avut parte de tehnologie, sau nu prea multă, în copilărie, pentru că am avut timp să mă joc afară, să cad, să-mi julesc genunchii, să alerg, să râd, să mă ascund, să cunosc oameni nou prin jocurile copilăriei.
De la vârsta de 16 ani jumătate, am calculator şi de atunci, nu cred că a trecut mai mult de o săptămână sau două fără să intru pe internet. Mi-ar plăcea să mă desprind de această lume, am vrut să fac acest lucru de multe ori, dar cum să ies, dacă toţi prietenii de departe sunt pe internet şi pe cei, de care nu mai ştiu nimic de ani de zile, îi găsesc tot pe internet? Nu cred că sunt dependentă, în sensul agresiv al cuvântului, adică să nu treacă o oră fără să verific mesajele sau statusuri, ori să fiu stresată că nu pot intra pe internet o perioadă mai lungă. Pentru mine, internetul e un mod de a-mi face munca cunoscută, prin blogul acesta sau prin pagina de facebook pe care îmi postez gândurile şi stările, sau pe care mai trimit un mesaj de bună celor pe care nu i-am mai văzut de mult timp, pentru că nu se poate.
De curând am cumpărat un "telefon inteligent" care îmi permite să ţin mai mult legătură cu părinţii mei, plecaţi la muncă în Italia şi cărora le duc dorul. În afară de acesta, mai am un laptop şi un iPad mini, pe care nu prea îl folosesc decât pentru a citi cărţile în format electronic pe care le am.
Pentru ce folosesc tehnologia? Pentru referate şi ştiri din domeniul pe care îl studiez în facultate, istoria. De asemenea, pentru a ţine legătura cu cei dragi. De aproximativ doi ani de zile, pentru a cumpăra cărţile la preţuri mult mai mici, faţă de librăriile din mediul offline. De asemenea, să nu uităm cuptorul cu microunde simplu şi rapid, expressorul de cafea fără de care dimineaţa nu poate începe, ce pot spune, iubesc un cappucino bine făcut, aspiratorul care îmi menţine coloană, căci matura mi-o omoară şi multe alte minunăţii tehnologice.
Tehnologia a devenit, în acelaşi timp, o punte între oameni şi o prăpastie între aceştia, deoarece îi apropie în online şi îi desparte în offline. Rămân totuşi conservatoare şi sper încă în oamenii ca mine. Renunţ des, în timpul sărbătorilor în special, la mesajele telefonice sau pe internet. alegând clasicele felicitări sau scrisori. Îmi doresc să cred că nu sunt singura care poate trăi şi fără tehnologie, dar care nu e nici ipocrită să spună că nu are nevoie de ea.
Îmi plac vacanţele care mă rup de tehnologie şi sunt adevărate ocazii de relaxare, destresare şi, de ce nu, adevărate punţi ale uitării grijilor cotidiene. Cel puţin 1 sau 2 săptămâni pe an, fug într-o asemenea vacanţă şi mă bucur din plin de lipsa grijilor, a treburilor care îmi acaparează viaţă şi a altor lucruri care fac parte din viaţa de "om mare"
Digipedia.ro, este portalul în care citesc cele mai noi ştiri în materie de tehnologie şi pot spune sincer, că m-aş fi bucurat să îl descopăr cu mult mai devreme pentru că aş fi făcut economie din multe puncte de vedere. Vă invit şi pe voi să vă informaţi corect, cu ajutorul lor şi să nu staţi nonstop în casă. Viaţa e plină de bucurii şi nu merită să le vedem din spatele unui monitor, ecran de telefon sau legaţi de un cablu de internet!
Rămâneţi cu bine, nu vă lăsaţi complet acaparaţi de tehnologie şi bucuraţi-vă de viaţă!
Etichete: Profesionale
