Go Fun Yourself, because you're young!


          Ce repede trec anii, precum vântul neliniştit printre ramurile copacilor toamna. Toamna, rece anotimp, parfumat cu miros de struguri copţi, gutui cu puf galben şi îmbătrânire. Da, toamna seamănă cu îmbătrânirea oamenilor. Prevesteşte trecerea timpului neliniştit şi neîndurător şi îmi este atât de greu să recunosc chipul întrebător din oglindă. Îmi place rochia purpurie ce îmi îmbracă trupul. Nu arată a ceva ce ar purta o copilă, sau cel puţin, nu arată a ceva ce aş fi purtat eu când eram o copilă. Îmi este greu să mă recunosc şi îmi este, cumva, dor de mine de acum ceva timp, de mine copilul neastâmpărat şi curios.
          Timpul a trecut pe nerăsuflate. Acum două zile parcă începeam şcoala, apoi liceul şi dintr-odată, iată-mă la vârsta maturităţii. Azi este aniversarea mea. Azi împlinesc 18 ani. Las în urma jucăriile, îmi schimb buletinul, pot vota...pot să iau permisul de conducere. Trebuie să fiu mult mai responsabilă pentru acţiunile mele. Voi răspunde pentru fiecare in parte. Nu mi se vor mai ierta multe, însă voi avea libertatea de a mă bucura mai mult de posibilităţile unei vieţi de adult, în care să nu uit, totuşi, copilul din mine. O să ne distrăm pe cinste azi. 
                Mama crede că suntem în criză de timp şi mă strigă impacientată. Îi răspund că sunt gata imediat. Mai am câte ceva de făcut înainte. Îmi pun ultimele accesorii, cele primite în dar de la bunica mea, îmi aranjez rochia şi câteva şuviţe de păr rebele şi pornesc cu părinţii mei, la braţ, spre localul unde prietenii şi rudele, se vor bucura alături de mine.
               Petrecerea este în toi, muzica este pe placul tuturor. Toată lumea pare să se simtă bine. Toţi dansează, unii chiar învaţă pasi noi. Toată lumea este plină de bună dispoziţie şi eu mă bucur de fiecare zâmbet de satisfacţie şi de bine, de pe chipurile oamenilor pe care îi iubesc cel mai mult.




                  Am nevoie de puţin aer îmi spune mama mea, pentru că par palidă. Îi spun că mă simt bine şi că nu am nevoie decât de o cafea. Pregătirile, se pare că m-au epuizat. Mă las, însă, condusă afară. Nu mi-am dat seama când toţi ceilalţi invitaţi m-au urmat. De ce îşi făceau atâtea griji, oare? Atunci, în fata localului, parchează o maşină superbă, neagră, perfectă pentru o domnişoară şi mă întreb cine este invitata surpriză, sau întârziată. Din aceasta, coboară un bărbat. Nu îi văd decât silueta zveltă şi suplă. Farurile mă orbesc şi nu îl pot desluşi. Două mâini mă îmbrăţişează drăgăstos şi un "La Mulţi Ani" plin de dragoste îmi răsună în urechi. Ce caută tatăl meu într-o asemenea maşină. A cui este şi când a plecat, oare, de la masă. Până să realizez cele ce se întâmplă, toată lumea cântă La Mulţi Ani şi eu izbucnesc în lacrimi. Este superbă, este o  Toyota Aygo este a mea şi ştiu exact ce am de gând să fac. Dar, a doua zi pun planul la punct.



                Go Fun Yourself, îmi sună într-una în cap. Azi am examenul auto şi sunt hotărâtă să dau tot ce am mai bun din mine pentru a-mi putea îndeplini planurile. Am de gând să mă plimb, să îmi iau o mână dintre cei mai apropiaţi prieteni, să încărcăm portbagajul cu bagaje pentru măcar două sau trei săptămâni şi să vedem tara, să avem parte de distracţie şi relaxare . Am de gând să văd toată ţara, fiecare mic colţişor al ei, anul acesta. Da, am de gând să văd, în sfârşit, Transfăgărăşean şi Transalpina. Să fac poze şi să mă bucur de frumuseţile care îi dau unicitate ţării. Apoi, am de gând să vizitez toată Transilvania. Vreau să am mai multe motive pentru a iubi acea zonă, parcă desprinsă de România. Vreau să văd marea pentru prima dată în viaţă. Vreau să văd marea, toamna târziu când este neliniştită şi goală de toţi turiştii care au bătătorit paşii între nisip şi apă. Vreau să ajung pe cărări vechi de munte. Să ne oprim la un foc de tabără, în timp ce din maşina să se audă sunetele calde ale melodiilor folk. Să cântăm şi să ne bucurăm de tinereţe şi de anii care încă ne mai permit să facem tot ce ne place.
              Vreau să ajung să văd locurile pe care nu le-am putut vedea până acum în ţară. Când voi termina de văzut toate meleagurile frumoase ale Romaniei,  mă voi hotărî, apoi, să văd şi frumoasa şi bătrâna Europă, din care învăţ şi pe care îmi doresc să o văd, într-o zi. Apoi, să nu uit sa imi amintesc de faptul că sunt tânără! Să mă bucur de posibilitatea unui mijloc de transport practic care să mă poarte oriunde vrea inima mea. Să am grijă de ea cu cea mai mare dragoste şi să nu o las să se uzeze. Maşina devine un mijloc prin care îţi poţi îndeplini vise şi poţi ajunge în timp util oriunde este nevoie de tine. Dacă nu o păstrezi cum trebuie, ce rost are să vrei să o ai?
              Visele prind viaţă şi mă aşteptă cel puţin un an plin de frumos, de bine, de relaxare, de plimbări şi de peisaje minunate care să îmi încânte ochii şi inima plină de iubire pentru orice este vechi şi actual, în acelaşi timp.
           
Articolul este scris pentru Superblog 2014 ( cea de-a doua proba ) .

Etichete: