Balsam pentru Suflete: Reamenajarea grădinii copilăriei mele

Când eram copil, străbunica mea avea o casă medie, dar cu o grădină mare, frumoasă şi bine îngrijită. Apoi, undeva în anii '75-'80, a început construirea de blocuri în zona noastră. Acea casă frumoasă cu grădină s-a demolat şi în locul ei au apărut clădiri imense de beton care au înghiţit tradiţionalul cartier craiovean.

Mutată la bloc şi locuind la parterul clădiri a creat o grădină în spatele blocului, ce înflorea pe zi ce trece tot mai mult. Un nuc tânăr era plantat pentru a ne asigura umbră în zilele toride de vară. Apoi, tufe frumoase de trandafiri din care făcea o dulceaţă atât de gustoasă, de-ţi inducea copilăria iremediabil. Mărar, pătrunjel, un tei într-un colţ pentru ceaiuri şi umbră, liliac înconjurând gradina ca un protector magic, mentă care îţi parfuma sufletul în momentele în care vara te uita pe băncuţa amenajată strategic lângă bloc. O răţuşcă, două şi o găină cu al său cocos, făceau deliciul musafirilor veniţi în vizită. Întreaga grădină făcea deliciul trecătorilor şi vecinii erau încântaţi de ceea ce reuşise să facă.

Străbunica nu mai e de mult. Grădina este din ce în ce mai murdară. Vecinii rămaşi în urmă au ajutat la îngrijirea ei ani de zile. Unii s-au mutat lăsând loc tinerilor, alţii au plecat să o întâlnească pe străbunica şi să o ajute la amenajarea altei grădini, mult mai mari şi impresionante. Tinerilor nu le pasă. Copiii sunt interesaţi doar de fructele pomilor şi de florile pe care le pot smulge cu brutalitate. Gărduleţul a fost, de asemenea, distrus de curând şi nimeni nu vine să pună altul.

În aprilie, întotdeauna, îmi amintesc de ea. Nu pentru că s-a născut în această lună, ci pentru că în această lună, tatăl meu primea cea mai măreaţă sarcină. Să aibă grijă de mine, ca să cresc frumos. Eu am crescut şi la cei, aproape, 22 de ani, încă îmi amintesc frumuseţea grădinii copilăriei mele. Îmi amintesc cât de bucuroasă eram când mâncăm primele bucăţi de zmeură coapte, caise dulci sau cum tata făcea vişinata aceea tare. În această lună îmi amintesc să îmi amintesc de ea. Pentru că a iubit oamenii şi voia să le ofere un loc drag în marea de poluare care devenise cartierul vechi de case şi câmp agricol. Nu ar fi fost fericită să vadă ce s-a ales de grădina ei. Să vadă copiii cum rup crengile, în loc să ia fructele şi anul viitor. Nu s-ar fi bucurat să afle că o vecină leneşă aruncă făraşul cu mizerie pe geam sau că vecinii de la etajul patru aruncă pungi întregi de gunoi pe geamul apartamentului.
Nu am bani puşi la ciorapi, dar m-am gândit la un credit de 500 de lei de la Provident.ro. Cu siguranţă voi reuşi să reamenajez grădină de vis a bunicii cu o sumă mică, dar să arate exact aşa cum ştiu că şi-ar dori să o vadă.

E primăvară şi vreau renaştere, frumuseţe, miros de mentă şi frumos. Îmi doresc ca ceea ce a muncit străbunica, să renască şi să bucure aşa cum bucura odată. Mă gândeam să reamenajez gradina aflată în paragină şi să le fac o surpriză şi părinţilor la venirea în ţară. Întotdeauna am grijă să mă gândesc la bucuriile mici pe care le pot împărtăşi altora, pentru că îmi oferă un sentiment frumos de înălţare spirituală de care mă îndrăgostesc iar şi iar.

M-am gândit întâi la flori şi frumuseţea pe care o aduc ele în sufletele doamnelor şi domnişoarelor. Am găsit un set de ghivece Turba rotunde, de 6 cm cu un conținut de 24 de ghivece, numai bune pentru a planta flori frumoase şi a le aranja în grădina mică. Poate să plantez câţiva mici pomişori la umbra cărora să se aşeze copiii şi nepoţii mei. Să le povestesc viaţa mea şi să îmi povestească toate câte li se întâmplă zi de zi. Să bem limonada rece şi să nu ne temem că cineva ar putea să arunce cu praf de la etajele superioare. Sa avem o masuta si cateva scaune pe care sa ne odihnim in miez de vara.

Mi-a plăcut întotdeauna să aduc bucurie în sufletele oamenilor. Întotdeauna am simţit nevoia să am, totuşi, un loc al meu unde să mă retrag cu o carte bună. Să simt căldura soarelui cum îmi mângâie obrajii, vântul domol care îmi şopteşte povesti adunate de prin lume şi poate, să sper, că într-o zi să îmi spună povestea unei bătrânici mândre de ceea ce nepoata sa a reuşit să facă din grădina care-i era atât de dragă. Şi după toate astea, când va trebui să mă mut la casa mea, să revin din vreme-n vreme şi să am grijă de locul care mi-a făcut copilăria şi tinereţea mai frumoase.