Balsam pentru Suflete: Muzeu Olteniei

Oltenia “a fost, atât prin aşezarea geografică, cât şi prin condiţii etnografice şi politice, ca şi menită de la soarta să fie cetatea românismului. În ea prinsă rădăcină, din ea crescu în urma statul naţional al românilor. Ea este şi leagănul dinastiei româneşti a Basarabilor”. D. Onciul

Muzeul Olteniei s-a înfiinţat chiar în data de 1 aprilie 1915, exact acum 100 de ani, meritul pentru înfiinţare acestui muzeu avându-l profesor Ştefan Ciuceanu care a întreprins demersul pe mai mulţi ani. Absolvent al Şcolii Normale Superioare pe vremea direcţiei lui Alexandru Odobescu şi al Universităţii Bucureşti, licenţiat în ştiinţe (1898), avându-i ca profesori pe VA Urechea, Gr. Tocilescu şi Nicolae Iorga, Ştefan Ciuceanu fusese numit, în 1911, directorul Fundaţiei Aman, dar înlăturat din funcţie în 1914. „Colecţiile muzeului trebuie să fie nu numai o simplă îngrămădire de obiecte, ci din ele să se degaje specificul propriu al poporului român”, spunea profesorul Ciuceanu în memoriul adresat prefectului Dolj de la acea vreme, Constantin N. Popp. După toate demersurile făcute, la 1 aprilie, prefectul a dat dispoziţia pentru înfiinţarea muzeului (decizia nr. 8386 din 28 mai a dispus înfiinţarea muzeului începând cu data de 1 aprilie 1915), iar către sfârşitul lunii mai 1915 va fi emisă şi decizia de înfiinţare a muzeului regional. Ştefan Ciuceanu a fost numit director onorific. S-a instituit, de asemenea şi un comitet consultativ compus din directorul liceului „Carol I”, Ion Florescu şi revizorul şcolar de Dolj Ştefan Ioanid.

Prima denumire a fost de Muzeu Regional de Antichităţi şi Etnografie şi nu a avut un sediu propriu, ci a funcţionat în incinta Palatului Administrativ (Prefectura de astăzi). Cu fondurile de la Prefectură şi altele donate de sponsori, boieri ai vremii, conducerea muzeului cumpără un burghiu cu trepied de la Turnătoria de fontă şi Fabrica de maşini A Waideman (cu 400 de lei) şi o hartă a judeţului Dolj şi începe un plan amplu de săpături arheologice. Entuziasmul este mare. Se sapă la Lişteava, la Moţăţei (în curtea lui Ion Călin Iovan), la ”Măgura lui Traian” din comună Coţofenii din Faţă, aflată pe proprietatea doctorului I. Măldărescu. S-au descoperit, pentru prima dată, urme materiale care au aparţinut culturii Coţofeni, cultură care marchează perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului. Un an mai târziu, în primăvara lui 1916, împreună cu elevul său, CS Nicolăescu-Plopşor, descoperă aşezarea preistorică de la Sălcuţa. În paralel, din fondurile primite, se fac şi achiziţii de obiecte de pe piaţă, fie de la colecţionari, fie de la anticari. Se cumpără trei agrafe din bronz, trei monede de argint dacice, două inele – unul din bronz şi altul de argint – o pereche de cercei romană găsită la Reşca Romanaţi şi cumpărată de la anticarul Iosef Eschenasy, o pereche de paftale din argint cizelat şi aurit care au aparţinut protopopului Amzulescu. Şi multe altele.

Muzeul Olteniei a avut, de-a lungul existenţei sale, numeroase personalităţi care au pus umărul la dezvoltarea instituţiei. Patrimoniul este unul deosebit. Dacă în 1920 muzeul avea puţin peste 1.000 cele aproape 250.000 de exponate pe care le adăposteşte azi, sunt unice în lume şi cu o valoare inestimabilă. De asemenea, istoria zbuciumată pe care o poartă pe umeri, face din Muzeul Olteniei o adevărată comoară a Băniei.

Comorile strânse cu greu în primii doi ani de existenţă vor fi însă jefuite, tânărul muzeu al Craiovei având parte şi de momente de răscruce în existenţa sa. La 24 noiembrie 1916, Armata I Craiova a cedat în luptele date pe Jiu şi trupele germane au invadat oraşul. În 24 de ore a fost evacuat întregul Palat administrativ, cu tot cu muzeu, aici fiind instalată Direcţia de căi ferate germane. Muzeul îşi încetează activitatea, iar profesorul Ştefan Ciuceanu este nevoit să părăsească oraşul. Când se întoarce, în 1918, tot pe postul de director, face o evaluare a pagubelor: 12.750 de lei. În cei doi ani de ocupaţie a nemţilor, au dispărut cele mai frumoase exponate: colecţia de ouă încondeiate (200-250 de piese), 21 de chilimuri şi scoarţe vechi ţărăneşti (între acestea şi cea mai frumoasă piesă a muzeului, o scoarţă pe fond liliachiu, decorat cu trandafiri, oameni şi păsări în zbor stilizate), 22 de prestelci vechi, şase icoane, şi multe altele. Tot materialul arheologic de vârstă preistorică pe care îl descoperiseră la Coţofeni fusese depozitat în conacul şi la sera de flori a prefectului Popp, dar şi acestea au fost distruse. Pentru recuperarea acestor obiecte deosebit de valoroase se merge chiar la Berlin, dar patrimoniul furat de armata germană nu se mai întoarce niciodată la Craiova.

Aceasta este o doar o frântură din existenţa zbuciumată a Muzeului Olteniei, care funcţionează acum în patru secţii, fiecare cu sediul său: Secţia Istorie-Geografie (pe strada „Madona Dudu”, nr. 14), Secţia de Ştiinţe ale Naturii (în fostul Palat Ramuri, pe strada „Popa Şapcă”, nr. 8), Secţia de Etnografie (la Casa Băniei) şi Laboratorul de Restaurare şi Conservare (în clădirea cunoscută sub numele de extindere Secţia Istorie).

Secţia de Ştiinţele Naturii a funcţionat iniţial în clădirea Prefecturii. Între anii 1934 - 1948 s-a mutat în actualul sediu al Secţiei de Etnografie, iar între anii

1949 - 1975 a funcţionat în prezentul sediu al Secţiei de Arheologie - Istorie. Între anii 1975 - 1986, din lipsă de spaţiu, activitatea expoziţionala a încetat, fiind reluată în 1986, la parterul clădirii care adăposteşte şi azi exponatele în număr de 113.369. Principalele colecţii sunt cele de: Mineralogie, Paleontologie, Botanică, Malacologie, Entomologie, Ichtyologie, Batracologie, Herpetologie, Ornitologie, Oologie, Mammalogie, Trofee. La Secţia de Ştiinţe ale Naturii sunt deschise expoziţiile permanente „Oltenia – Terra Fossilis”, „Condiţii fizico-geografice şi ecosistemele Olteniei”, “Universul şi sistemul nostru solar”.

Reședința banilor (Casa Băniei) din Craiova se menține încă impunător, deși a suferit multe transformări în cursul anilor. Casele băniei au fost ridicate de Constantin Brâncoveanu în 1699 pe locul unei alte clădiri mai vechi care fusese reședința bănească a lui Mihai Viteazul. În 1739 Murtaza Pașa își stabilește cartierul în casele bănești iar după plecarea turcilor se mută aici administrația orașului. La 1750 Grigore Ghica al II-lea dăruieşte casa episcopiei, care o repară, o mărește și o transformă în locuință episcopală. În 1810-1811 episcopul Nectarie al Râmnicului a dat casele acestea Smarandei Oteteleșanu. La 1885 au fost data Ministerului Instrucțiunii. În 1933 Ministerul Instrucțiunii le cedează primăriei din Craiova cu condiția ca în ele să funcționeze mai departe arhivele statului. Tot în 1933 încep lucrările de restaurare după planurile Comisiei Monumentelor Istorice. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosinţa Mitropoliei Olteniei.

Din anul 1966, vechiul monument găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei pe care o vizitam acum alături de gazde. Cuprinde colecţii de covoare, port popular, icoane, meşteşuguri. De menţionat este faptul că în fiecare an, în luna octombrie, Muzeul de Etnografie se ocupa de organizarea Târgului Meşterilor Populari. De asemenea, Casa Băniei are câteva expoziţii permanente, cum ar fi “'Facerea pâinii - De la secerat la pâinea rituală", “Ceramica oltenească”, “Ritmurile vieții” şi “Țesături oltenești de interior”. Secția de Etnografie organizează expoziții permanente și temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradițională și contemporană din patrimoniul propriu sau aparținând altor instituții; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialiști în domeniu, lansări de carte, proiecții de filme etnografice și alte acțiuni para și metamuzeale. De asemenea, Secția de Etnografie oferă publicului informații de specialitate, bibliografii asupra modelelor și valorilor culturii și artelor tradiționale, publicații de specialitate editate de muzeu cu specific etno-folcloric, printre care Anuarul 'Oltenia', Studii și comunicări, Etnografie, precum și alte materiale de popularizare: pliante informative, ghiduri, vederi etc.; obiecte de arta tradițională contemporană (ceramică, icoane, țesături, ouă încondeiate, instrumente muzicale etc.)

Secţia de Istorie a Muzeului Olteniei după renovare, nu are o expoziţie permanentă, momentan. Însă, în viitorul apropiat, acest lucru se va schimba şi muzeul promite să ofere craiovenilor cele mai preţioase informaţii despre Craiova şi regiunea Olteniei din cele mai vechi timpuri.

Înfiinţat în anul 1975, Laboratorul de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei Craiova şi-a desfăşurat activitatea în mod neîntrerupt. În prezent, laboratorul cuprinde următoarele secţii: investigaţii fizico-chimice, restaurare ceramică – sticlă - porţelan, metale, textile, carte veche şi document, în care îşi desfăşoară activitatea un număr de 14 specialişti dintre care 6 acreditaţi ca experţi în restaurare.

Valoarea şi eficienţa activităţii desfăşurate în cadrul acestui laborator s-a concretizat în miile de obiecte salvate de la distrugere, obiecte de patrimoniu cultural - naţional aparţinând numeroaselor muzee şi instituţii din zona Olteniei şi din ţară, printre care amintim: Muzeul Olteniei Craiova, Muzeul de Artă Craiova, Filiala Academiei Române din Craiova, Biblioteca Judeţeană Dolj, Universitatea din Craiova, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Braşov, Muzeul de Etnografie Braşov, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Olt, Muzeul de Istorie Miercurea - Ciuc, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Gorj, Muzeul Orăşenesc Corabia, muzeele săteşti din Celaru, Padea, Cernăteşti etc.

Muzeu Olteniei – 100 de ani de istorie