De asemenea, în drum spre casa am trecut pe lângă alte importante şi interesante puncte de interes pe care nimeni nu ar trebui să le rateze la venirea în Craiova. Mă refer aici, în primul rând, la Stadionul Ion Oblemenco din Craiova, cunoscut până în anul 1996 sub numele Stadionul Central. A fost stadionul pe care își desfășura meciurile de pe teren propriu echipele de fotbal FC Universitatea Craiova și CS Universitatea Craiova. Stadionul a fost construit pentru a înlocui vechiul stadion Tineretului și a fost inaugurat la 29 octombrie 1967, cu ocazia unui meci dintre echipele de tineret ale României și Poloniei.În 1991 a fost construită instalația de nocturnă (nefuncțională până în 2002), în 2002 băncile de lemn au fost înlocuite cu scaune din plastic, iar în 2008 a intrat în reparații, pentru refacerea pista de atletism. Deține recordul de spectatori la un antrenament al echipei naționale (15.000), în 2003. La începutul anului 2015 stadionul a intrat în proces de demolare iar în locul său va fi construită o arenă sportivă modernă cu o capacitate de 30.000 de locuri.
Apoi, am ajuns în vechiul centru al Craiovei, unde descoperim Casa Băniei, unde se afla secţia de etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova. Reședința banilor din Craiova se menține încă impunător, deși a suferit multe transformări în cursul anilor. Casele băniei au fost ridicate de Constantin Brâncoveanu în 1699 pe locul unei alte clădiri mai vechi care fusese reședința bănească a lui Mihai Viteazul. În 1739 Murtaza pașa își stabilește cartierul în casele bănești iar după plecarea turcilor se mută aici administrația orașului. La 1750 Grigore Ghica al II-lea dăruieşte casa episcopiei, care o repară, o mărește și o transformă în locuință episcopală. În 1810-1811 episcopul Nectarie al Râmnicului a dat casele acestea Smarandei Oteteleșanu. La 1885 au fost data Ministerului Instrucțiunii. În 1933 Ministerul Instrucțiunii le cedează primăriei din Craiova cu condiția ca în ele să funcționeze mai departe arhivele statului. Tot în 1933 încep lucrările de restaurare după planurile Comisiei Monumentelor Istorice.
Lângă Casa Băniei, se afla Catedrala Sfântul Dumitru, pe dealul Mitropoliei. Biserica este numită în documente și ,,Domnească (pentru că fusese zidită de Matei Basarab) sau ,,Băneasa(importanța sa în orașul banilor). Legenda povestește că această biserică datează din timpul întemeierii Craiovei (1205). Prima inscripție datează de la Matei Basarab. La 1723 Constantin Obedeanu repară stricăciunile făcute la biserică în urma evenimentelor din 1716-1718, acoperind-o cu șindrilă și zugrăvind-o. Cutremurul din 1838 nu i-a pricinuit pagube. Cu toate acestea biserica era atât de deteriorată încât la 1889 zidirea lui Matei Basarab a fost dărâmată și ridicată o nouă biserică. În 1933 biserica a fost redată cultului. Este construcţia din anul 1889 (prima atestare fiind la mijlocul sec. al XV-lea, refăcuta la 1651, de domnitorul Matei Basarab, după un proiect al arhitectului restaurator Andre Iecomte, căruia îi aparţine şi pictură murală. Este o replică a bisericilor în plan de "cruce greacă înscrisa" (numai 5 în toată ţara).
Urmează Mănăstirea Madona Dudu, unde descoperim Icoana Maicii Domnului care este o veche icoana făcătoare de minuni. Măreaţa biserica, închinata Adormirii Maicii Domnului, a fost construită între anii 1750-1756, şi a fost refăcută în anul 1844, după dărâmarea ei la cutremurul din anul 1831. Biserica a fost numită astfel - "Dudu" - după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului care, după cum spune o veche legenda, a fost găsită într-un dud aflat pe locul Altarului. Mai multe detalii despre legendă mănăstirii şi a icoanei, vă las să descoperiţi.
Vizavi de mănăstire, se afla secţia de istorie a Muzeului Olteniei. Am mai povestit despre secţiile muzeului în două articole la împlinirea a 100 de ani de existenţa a instituţiei şi pentru că am avut onoarea de a face practică în aceste instituţii. Articolele sunt aici şi am facut un studiu de caz aici.
Ultimul punct despre care vă vorbesc, este Grădina Botanică din Craiova, unde s-a început procesul de reabilitare şi modernizare. Funcţionează în două locaţii Craiova (str. Constantin Lecca) şi în localitatea Rânca. A fost înfiinţată în 1952 de profesorul universitar Alexandru Buia şi este împărţită în mai multe sectoare: flora globului, provinciile floristice ale României, sistematica plantelor, plante cultivate, sere, ornamental, pepiniera, rosariu, herbarul, sectorul gospodăresc. La Rânca, prof. univ. dr. doc. Marin Păun a gândit complexul că pe o grădina botanică montană. Cei care doresc să viziteze această grădina botanică trebuie să ştie că nu există taxa de acces.
Mă bucur foarte tare de faptul că am avut bucuria de a lua parte la o asemenea iniţiativa absolut lăudabila şi cred că aplicaţia este foarte utilă, deşi nu mereu contorizează distanţă corectă şi vitezele (cea medie şi cea maximă), dar am înţeles că încă se lucrează la ea. Eu am fost mulţumită şi îmi pare rău de faptul că nu o pot testa mai des. Oricum, în viitorul apropiat, poate cine ştie, după licenţa şi admiterea la master să mă cadorisesc cu o bicicletă cu care să pot merge, aşa cum îmi doresc, la Cluj pentru a-mi uşura viaţa de student şi pentru a mă menţine sănătoasă, într-o ţară tot mai poluata, aglomerată şi plină de nervi.
Sper că v-am trezit interesul şi vă veţi alătura iniţiativei în orice perioadă a anului. Mâine voi reveni cu părerile Ardealului despre săptămâna bloggerului biciclist şi cu programul de acolo al mersului pe bicicletă. Mulţumesc celor care m-au susţinut în această perioadă. Am primit o mulţime de comentarii de la prieteni, cunoştinţe şi oameni cu care am luat abia atunci contact.
Spor la pedalat, dragi suflete şi o seară frumoasă şi fructuoasa în continuare!
Aşadar, ştiind că în zona parcului Nicolae Romanescu din Craiova, există trei centre de închirieri care oferă oricărui pasionat spre utilizare o bicicletă, mi-am luat sora de mânuţă pe data de 1 iunie şi am decis să ne plimbăm, cooptând-o cumva în echipa Rock Stars Cycling că viitoare mini-bloggerita. A fost o idee cel puţin dezastruoasă la prima vedere. Fiind 1 iunie, ziua copilului şi Rusaliile, oamenii din Craiova s-au gândit că parcul este cel mai indicat pentru o plimbare. Desigur, pistele de biciclete erau pline de oameni care desfăşurau activităţi care mai de care mai interesante, de la discuţii, la poze, întâlniri surprinzătoare, dovezi de dragoste.
De asemenea, în drum spre casa am trecut pe lângă alte importante şi interesante puncte de interes pe care nimeni nu ar trebui să le rateze la venirea în Craiova. Mă refer aici, în primul rând, la Stadionul Ion Oblemenco din Craiova, cunoscut până în anul 1996 sub numele Stadionul Central. A fost stadionul pe care își desfășura meciurile de pe teren propriu echipele de fotbal FC Universitatea Craiova și CS Universitatea Craiova. Stadionul a fost construit pentru a înlocui vechiul stadion Tineretului și a fost inaugurat la 29 octombrie 1967, cu ocazia unui meci dintre echipele de tineret ale României și Poloniei.În 1991 a fost construită instalația de nocturnă (nefuncțională până în 2002), în 2002 băncile de lemn au fost înlocuite cu scaune din plastic, iar în 2008 a intrat în reparații, pentru refacerea pista de atletism. Deține recordul de spectatori la un antrenament al echipei naționale (15.000), în 2003. La începutul anului 2015 stadionul a intrat în proces de demolare iar în locul său va fi construită o arenă sportivă modernă cu o capacitate de 30.000 de locuri.
Apoi, am ajuns în vechiul centru al Craiovei, unde descoperim Casa Băniei, unde se afla secţia de etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova. Reședința banilor din Craiova se menține încă impunător, deși a suferit multe transformări în cursul anilor. Casele băniei au fost ridicate de Constantin Brâncoveanu în 1699 pe locul unei alte clădiri mai vechi care fusese reședința bănească a lui Mihai Viteazul. În 1739 Murtaza pașa își stabilește cartierul în casele bănești iar după plecarea turcilor se mută aici administrația orașului. La 1750 Grigore Ghica al II-lea dăruieşte casa episcopiei, care o repară, o mărește și o transformă în locuință episcopală. În 1810-1811 episcopul Nectarie al Râmnicului a dat casele acestea Smarandei Oteteleșanu. La 1885 au fost data Ministerului Instrucțiunii. În 1933 Ministerul Instrucțiunii le cedează primăriei din Craiova cu condiția ca în ele să funcționeze mai departe arhivele statului. Tot în 1933 încep lucrările de restaurare după planurile Comisiei Monumentelor Istorice.
