Eu sunt magician!

Aşa că mi-am luat cartea preferată cu poveşti şi basme, cea din care bunica îmi citea când era copil şi pe care o învăţasem pe de rost şi mimam cuvintele în timp ce bunica le citea cu voce tare şi îmi arata tot felul de imagini interesante. Apoi, aş pune ciocolată neagră şi vanilie pentru că întotdeauna mi-au plăcut cele două arome, completarea dintre cele două non-culori, negru şi alb, aroma inconfundabilă care te face să te topeşti pe loc şi gustul desăvârşit care îţi gâdila papilele gustative. Aş lua stropi de iubire, fericire, împlinire, determinare, încredere, prietenie, sinceritate, grijă, atenţie şi simţ al umorului şi le-aş amesteca, înainte de a le pune în poţiune, cu lacrimi de fericire pentru ca nimeni să nu mai simtă tristeţe, singurătate sau dureri de inimă. Aş adăuga visele cele mai frumoase ale oamenilor, în timp ce aceştia dorm să le imprim pe propria-mi retină, punându-le apoi în sticluţă alături de celelalte ingrediente, pentru ca oamenii să prindă curajul de a se ridica din pat în fiecare zi şi a-şi îndeplini visuri nu să le rămână la stadiul de vis nocturn. Pe toate le-aş amesteca şi, ca ultim ingredient, aş adăuga un cântec de pian, vioară şi chitară pentru ca totul să se lege în paşi sprinteni de dans, ca oamenii să se ridice şi să se bucure de viaţă, ca toate să li se pară lucruri normale şi să nu se mai teamă de judecata gurilor ce nu se opresc din criticat.

Ştiu că ar fi cel mai frumos parfum pe care oamenii, cei care au nevoie de susţinere, să-l poarte cu drag şi să se bucure de aromă lui. Ştiu că nu va plăcea tuturor, pentru că multora dintre noi ne e mai simplu să aşteptăm ca cineva să ne îndeplinească visurile, noi să fim nevoiţi doar să culegem recoltă bogată şi să ne fălim cu ea la târgurile duminicale la care toţi se uită surprinşi, aplaudă sau se strâmbă dezaprobator. Nu e rău să nu ai o anumită preferinţa, sau să nu simţi că faci parte din viaţa pe care o trăieşti pentru că te-ai rătăcit de la drumul iniţial, mânat de tot felul de dorinţe ascunse. Nu e rău să greşeşti ci să nu înveţi din greşeli iar visurile netrăite ne aduc cu un pas mai aproape de moartea spirituală.

Aşa cum rămâi copil cât timp te joci, aşa reuşeşti să rămâi viu prin faptul că ai visuri pentru care te zbaţi. Când am ajuns să ne zdrobim visele care ne aşteaptă pe perne în fiecare seară, pentru că venim cu capetele şi inimile grele de problemele cotidiene şi ne frângem visele care ar trebui să ne dea imboldul de a mai trăi, nu supravieţui, o altă zi în plus. Suntem prea prinşi în ideea de supravieţuire şi prea puţin conştienţi de ideea de a ne trăi, cu adevărat, vieţile. Citim povesti vechi şi visăm să fim domniţa salvată sau prinţul curajos care se luptă cu forţele răului dar uităm să fim vrăjitori şi magicieni şi să creăm propriile destine, poţiuni magice sau oportunităţi pentru a ajunge acolo unde ne-am propus încă din copilărie sau unde ne-a adus viaţa până într-un anumit punct. Şi refuzăm să urcăm podul gloriei din teamă de a fi judecaţi, aşa cum se proceda cu vrăjitorii în Evul Mediu, ca şi cum am fi la un pas de arderea pe rug.

Dar suntem în secolul XXI în care multe sunt posibile, oamenii au nevoie de visuri şi o poţiune cu miros îmbietor ne poate aduce alături de persoana aceea specială pe care o căutăm cu toţii, faţă de care simţim acea sclipire care naşte dragostea sau îi vom găsi pe cei care ne vor ajuta să ne îndeplinim visurile, ne vor susţine până la capăt şi vor luptă alături de noi. Fie că este în căutare de iubire sau prietenie, prepară-ţi propria poţiune cu care să atragi oamenii asemenea ţie şi, cu puţină determinare şi oameni de nădejde în spate, poţi chiar tu vrăjitorul care să ajungă pe culmile cele mai înalte ale reuşitei, cu visurile îndeplinite şi altele care se vor naşte din reuşitele precedente!