Fani brânză de la mic la mare

De o bună bucată de brânză vreme, sunt înconjurată de evenimente care promovează un preparat din lapte, adus la rang de artă de-a lungul zecilor de ani de când aceasta se fabrică pentru a ajunge pe masa noastră, a tuturor, şi a ne întări oasele sau a definitiva, într-o notă de eleganţă, şi rafinament, o cină romantică.

În cadrul Conferinţei Webstock, am aflat că foarte puţini păstori păstrează tradiţia transhumantei, un obicei vechi de când se ştiu oamenii crescători de animale, dar care şi-a pierdut din însemnătate în zilele noastre. Ca să vă faceţi o idee, bloggerii prezenţi la Webstock au prins imediat gustul inspiraţiei şi, cu mâini pufoase precum lana mioarelor după spălare, şamponare şi aplicare de balsam, s-au pus pe scris, chetuit, facebookacit şi twitterit ca să poată da sfoară în ţară că brânză este pe cale de a fi pierdută. Şi ne-am trezit cu toţii din visul groaznic de a trăi într-o lume fără brânză, caşcaval sau alte asemenea preparate şi, pentru că fiecare blogger este fan brânză, în felul său, pe internet au început să apară mesaje de genul: "Oltenii, cu a lor lana pufoasă, cuceresc capitala!" fiind însoţite de o poză în care o turmă de mioare se grăbeşte spre te miri ce loc, "M-a întrebat cineva dacă e vreo brânză de acest webstock. Acum îi pot confirma!", "Să mă duc la after party, să nu mă duc? Eh, m-oi duce!" sau "Webstock a devenit Woolstock!". Cert este că fiecare dintre noi descoperim tehnici noi de a ne exprima admiraţia faţă de oameni şi prilejul cu ajutorul căruia să facem acest lucru. 


O altă asemenea trăsnaie s-a întâmplat la mijlocul lunii octombrie când am fost la o degustare de vinuri şi am degustat brânzeturi cum se cuVin, într-o mare de arome atât de variate încât nici împăraţii romani nu puteau da pe spate atâtea domniţe precum a reuşit brânza să desăvârşească vinul. Nu sunt pasionată de vin, de fapt nu am gustat prea multe sortimente de marcă la viaţa mea şi eram curioasă cum se desfăşoară un astfel de eveniment. Iubesc lactatele iar brânză este nelipsita de la mesele mele zilnice. Chiar eram curioasă cum se îmbină cele două elemente, gustul brânzei înmuiată în vin şi cât de tare gâdila papilele gustative. M-am simţit ca atrasă la casele nobililor din Era Victoriana, ca o domniţa invitată la curtea celui mai bogat aristocrat. Am degustat brânzeturi rafinate precum manierele domnilor de la curţile regale şi parfumate precum Grădinile suspendate ale Semiramidei.

Întregul eveniment s-a axat pe informarea şi educarea cu privire la a ce înseamnă termenul pairing, adică de modul cum se asociază un anumit cu un sortiment specific de brânză sau caşcaval. Mi s-a părut o iniţiativă demnă de lăudat pentru că, cel puţin în cazul meu, am înţeles că am nevoie de o educaţie în ceea ce priveşte rafinamentul degustării unui vin bun şi savurarea aromei de brânză/caşcaval cu acel vin. Eram precum o şcolăriţă îmbătată de mirajul unei vieţi occidentale sau ca şi cum aş fi nimerit în bucătăria unui mare chef francez care pregătea o cină romantică. Aromele, parfumul şi gustul desăvârşit care se îmbinau într-un mod perfect mă duceau cu gândul la o astfel de cină romantică pe cel mai înalt balcon din Paris. 



Dacă o întreb pe sora mea de doisprezece ani, despre brânza, aş primi altfel de răspunsuri. Mi-ar spune că brânză pe care ar degusta-o ea ar fi fără vin, poate cu ceai sau suc de fructe. Probabil ar fi atât de pufoasă precum îmbrăţişarea mamei într-o zi de decembrie în care o legăna lângă brad. Dar, pentru că a crescut, ar spune că brânză este delicioasă precum sărutul pe obraz şi pe năsuc pe care mama îl dă la venirea, anuală, acasă. Copiii au alte moduri în care descriu anumite elemente şi, în naivitatea lor, sunt mult mai profunzi în gândire decât oamenii mari, mai răbdători şi mai atenţi la modul în care se bucura de ceea ce primesc, chiar dacă primesc o bucată din cea mai pufoasa brânză pe o felie de pâine prăjită.

Nu oricine poate fi un adevărat fan brânza, ci doar cei mai iscusiţi gurmanzi şi cei mai plăcuţi poeţi sau scriitori pot vorbi despre brânza astfel încât să te cucerească iremediabil. De la bloggeri, scriitori ai online-ului şi până la somelierii care te învaţă arta îmbinării a doua arome care se desăvârşesc numai gustate împreună, poţi învăţa această artă sacră a cunoaşterii brânzei de cea mai bună calitate. Şi, ca să vă spun un secret, modul de preparare al unui sortiment de brânză extrem de rafinat şi mâncat, adesea, de cei mai aleşi oameni. Brânza care poartă denumirea Roquefort-Ile de France, unul dintre cele mai celebre sortimente de brânza cu mucegai albastru, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a purta această denumire: oi dintr-o anumită zonă, hrănite doar cu fân din acea zonă, iar brânză rezultată este maturata doar în peşterile din zona Roquefort-sur-Soulzon. Nu e de mirare că preţul este pe măsură, cei care o mănâncă sunt adevăraţi fani brânză şi demni de apreciat pentru că poţi să iubeşti sau să deteşti aceasta brânza, nu exista cale de mijloc.


Tu ce alte moduri inventive, amuzante sau incitante spre degustare ai folosi pentru a prezenta o brânză pufoasă sau un caşcaval aromat? Eu am încercat să-i întrec pe Toni Delaco şi Toni Jr în replici la cea de-a unsprezecea proba a competiţiei SuperBlog 2015.









Etichete: ,