Sorb încet din cană cu ceai ca dintr-o licoare magică ce îmi permite să rămân pe tărâmuri de vis şi continui să citesc. Citesc o pagină, zece, o sută. Acţiune, dramă, lacrimi, hohote de râs, speranţe, mister, întrebări, aşteptări. Câte sentimente ne încearcă, în momentul lecturării unei cărţi? Câte noi informaţii aflăm? Câte vise realizăm doar citind o nouă carte? Învăţăm mai mult, asimilăm mai multă informaţie, căpătăm capacitate de a înţelege, observăm detalii poate insignifiante până atunci dar care, acum, capătă sens, un sens aparte pentru existenţa noastră. Cărţile sunt prietenii mei tăcuţi, mereu ascultători, care, atunci când mă aştept mai puţin, îmi descoperă printre filele lor exact informaţiile de care am nevoie, răspunsuri pe care le aşteptăm de mult sau acţiuni care s-ar aplica în probleme pentru care nu găsisem soluţie cândva. Sunt diferită pentru că îmi place să citesc, pentru că mereu sunt cu nasul într-o carte, pentru că, de fapt, toţi banii mei se duc pe cărţi.
Poate pentru alţi oameni fiecare zi este mai frumoasă şi mai senină odată ce au început, de dimineaţă, cu o cană de cafea îmbietoare şi energizantă, o carte bună şi soarele cald ce mângâie grijuliu chipuri somnoroase. Şi uite că mai descoperim o parte din caracterul personajului principal. Ştii, acum, că prima sa iubire a fost însăşi mama sa. Întotdeauna acolo, gată să alunge monştrii nopţilor, cu pacheţelul gata în fiecare dimineaţa înainte de şcoală şi cu vorba potrivită exact când nu a ştiut pe ce drum să o pornească. Seamănă cu mama ta şi realizezi că mirosul care te izbeşte, cel venit din ceaşcă de cafea sau ceai are ceva din mirosul copilăriei. Fie e ceaiul pe care mama ţi-l pregătea iarnă sau mirosul de cafea venit de pe muzele mamei cant îţi săruta năsucul înainte să pleci la şcoală.
Ia o pauză de la tot ce înseamnă viaţa şi creează-ţi propria lume de basm în care eroul principal eşti tu iar povestea ta este exact aşa cum vrei să fie. Poţi spune că sunt naivă sau visătoare dar fii sigur că nu sunt singura! Visurile ne menţin vii. Fără vise viaţa ar fi precum o pasăre rănită, ce nu se mai poate înalta la cer. Şi visurile rămân vii numai prin lectura şi determinare. Nu poţi crea lumi întregi fără să citeşti. De unde ai putea să îţi procuri imaginaţia necesară pentru a turna o fundaţie cât mai solidă, dacă nu din cărţi? Citeşte! De ce să laşi timpul să treacă pe lângă tine fără să faci nimic constructiv? Ia-ţi o cană mare de ceai şi spune-mi ce te-a atras la ultima carte citită? Dar cum arata cana pe care o asociezi acelei povesti?
