Folosirea airsoftului în educaţie


Există, dacă mă întrebaţi pe mine, destule lacune în modul în care învăţăm istoria, de-a lungul şcolii. Dacă vrei să studiezi materia, în profunzime, ceea ce presupune studii superioare eşti predispus unui sistem deficitar, unor informaţii, uneori, neactualizate, unor informaţii distorsionate şi o lipsă, desăvârşită a practicii. Şi ajungi să ieşi de pe băncile şcolii cu foarte puţine informaţii în plus, experienta zero şi posibilităţi de angajare mici, până la imposibile în domeniul tău.

Şi Istoria este o materie de importantă, spun eu, capitala pentru orice popor. Nu îţi poţi da seama încotro te îndrepţi, ca entitate şi ca om în societate, fără să ştii cum a evoluat tara în care te-ai născut sau cum s-a ajuns de la monarhie la comunism şi apoi la democraţie. Şi ignoranţa e cea mai mare buba a românilor, pentru că prea mulţi se confruntă cu ea şi tu, proaspăt absolvent, nu ştii cum să le explici mai bine oamenilor de ce vrei tu să pleci din ţara sau, din contră, de ce eşti determinat să rămâi aici.


În afară de practică de o săptămână la muzeu, cu tot ceea ce presupune munca de cercetare pentru două proiecte şi practică arheologica din anul doi de facultate, de două săptămâni, nu prea ai cum să capeţi o experienţă în cadrul Facultăţii de Istorie. Dacă eşti interesat, poţi merge la şcoli de vară, de exemplu, dar altfel de practică nu poţi să urmezi, ceea ce este în defavoarea ta. Dacă vrei să înveţi despre strategii de război, de exemplu, să vezi şi alte tipuri de arme decât cele afişate în muzeele din oraşul tău sau modul de funcţionare, aici lucrurile se complică.

Căutând tot felul de moduri în care poţi simula un conflict cu tentă militară, într-un mod cât mai realist şi nu doar în presupuse jocuri de shooting, am descoperit ceea ce se cheamă airsoft. Armele de airsoft arată exact ca armele reale, numai că în loc de gloanțe, ele trag cu bile din plastic făcute special pentru acest tip de joc. Practic, dacă îți plac jocurile cu arme, poți crea cadrul unui astfel de joc și în realitate, fără să riști viața nimănui. Aşa ai posibilitatea, dacă vrei, să pui la punct un eveniment militar recent din istoria romanilor sau din istoria universală, prin care să înţelegi, mai uşor, care au fost efectele acelor confruntări şi cum au afectat acestea mersul, ulterior, al lucrurilor.


Poţi să practici acest sport în cadru organizat, cu încă un prieten, în scop informativ, pentru relaxare sau ca o metodă de învăţare absolut fantastică şi, de ce nu, utilă pentru tine, de la cunoştinţe la dobândirea de noi abilităţi şi chiar pentru viaţa de zi cu zi, ca asimilare de cunoştinţe de natura militară.

Ar fi extrem de interesant dacă s-ar putea introduce şi altfel de maşinării şi echipament specific confruntărilor militare pentru o mai bună asimilare a noilor cunoştinţe. De asemenea, pentru o analizare mai profundă a bătăliei, în sine, sunt utile echipamente auxiliare pentru o mai bună acurateţe asupra mersului evenimentelor dar şi în ideea de a înţelege cum se ajunge de la un eveniment la altul şi ce anume implică noi tehnologii într-un război sau ce presupune absenta acestora pentru adversari.


Dacă sunt puse la punct toate detaliile şi cunoşti oamenii cu care joci, va fi mult mai simplu să te ţii de un program, să fie cât mai realistă simularea şi să nu existe, eventual, decât mici discrepanţe între realitatea istorică şi simularea realizată cu ajutorul airsoftului. Ar ajuta, mult mai mult, la menţinerea unui echilibru între acţiuni şi se pot anticipa mult mai bine următoare mişcări. Exact ca într-o confruntare militară reală. Ajută, enorm şi faptul că pot participa atât persoane de sex masculin cât şi persoane de sex feminin. Se poate observa, mai bine, modul în care ar fi avut impact un gen sau altul în respectiva confruntare, în special pentru faptul că femeile se găseau rar pe câmpul de luptă, cel puţin în postura de combatanţi.

Acest joc are ca istoric de început Japonia şi nevoia oamenilor de a avea acces la arme chiar şi replici şi înţelegerea confruntărilor militare. În Japonia doar cadrele militare pot deţine arme, aşadar e de înţeles de ce jocul a căpătat, destul de repede, popularitate în toată Asia, extinzându-se mai apoi în Marea Britanie unde se juca, iniţial, din hobby. Acest sport recreaţional a căpătat şi mai multă popularitate, extinzându-se în toată lumea şi replicile de armament au început să se producă la scară largă. 


În ideea că această activitate poate fi folosită în scop educaţional, nu doar pentru distracţie sau ca hobby, sper că cineva să ia în considerare ideea că studenţii la istorie, în drept sau în alte domenii unde trebuie să înţelegi folosinţa armelor şi evoluţia acestora mi-ar plăcea că unele cadre didactice să antreneze studenţii în astfel de confruntări, chiar şi ca idee extracurriculară. Ar capta mult mai profund atenţia tinerilor în acest mod. 

Etichete: