Mi s-a spus întotdeauna să privesc
înainte, cu capul sus, fără regrete, fără gânduri de înapoiere, pentru că în
faţă este viitorul şi toate răspunsurile îndelung aşteptate, pândesc în colţuri
pe lângă care voi trece şi astfel îmi voi găsi fericirea. Au minţit cu
neruşinare vădită şi nici acum nu sunt în stare să plece capul în semn de scuză
pentru eroarea care poate, nu mi-a permis să-mi leg viaţa de a altcuiva şi să
cunosc fericirea deplină.
De ce tindem să ne
despărţim atât de brutal de trecut, vrând să îl ignorăm constant, de parcă doar
pentru că am trecut cândva prin el, viaţa noastră s-a lovit de atât de multe
destine de care nu s-a putut lega? De ce urăm atât de mult trecutul şi îl
facem, conştienţi, responsabil, de toate nefericirile şi nereuşitele noastre?
Cum să nu iubeşti trecutul? Face parte din tine, din mine, din fiecare dintre
noi. Acolo am învăţat cele mai multe lucruri care ne vor folosi în viaţă şi tot
el este cel care ne primeşte cu braţele deschise, atunci când vrem să ne
amintim de copilărie, de prima iubire, de prietenii dragi care au renunţat la
noi, sau la care am renunţat. În trecut eşti în siguranţă. Ce-ţi mai poate
face? Prezentul este provizoriu, o secundă din prezent devine imediat un minut
din trecut. Îţi ia mai mult timp să te gândeşti la asta.
Viitorul este
imprevizibil. Niciodată nu ştii dacă va mai veni sau nu, deci, ce te costă să
trăieşti azi sau să te împaci cu trecutul? Întotdeauna putem face comparaţii
între ceea ce suntem azi şi ceea ce am fost ieri. Doar făcând o retrospectivă
asupra trecutului nostru şi observând,
precum spectatorii într-o sală de cinema, acţiunile noastre, ne vom da seama
unde am greşit şi ce este de făcut pentru a nu repeta greşeli. De câte ori este
nevoie să greşim pentru a ne învăţa minte şi a începe să acceptăm că există
lucruri şi fapte, care nu mai pot fi reparate sau să învăţăm să le reparăm cât
încă mai este loc de scuze şi împăcări.
Am vrut să învăţ şi acelaşi lucru îl
fac şi astăzi. Nu eşti niciodată prea tânăr pentru a împărtăşi sfaturi sau prea
bătrân pentru a mai învăţa. A învăţa în mod constant, face parte din calitatea
de om, de fiinţă raţională capabilă de acţiuni conştiente şi în deplină
abilitate de a-şi asuma eventualele erori în planurile puse în aplicare.