 |
| Google Images |
Nu-mi pot striga
durerea. Nu ştiu cum să fac acest lucru. Nu ştiu ce ar trebui să spun sau ce
nu. Şi părinţii mei cred că sunt un copil fericit şi ştiu că m-ar durea inima să
le zdruncin lumea spunându-le contrariul. Nu mă găseşti înecându-mi frustrările
în muzică zgomotoasă, pahare de băutură sau înconjurată de oameni diverşi. Mă găseşti
plimbându-mă pe stradă, cu căştile în urechi şi imaginându-mi povesti de iubire
ce mi se vor întipări în minte ca amintiri frumoase. Sau mă bine, mă găseşti pe
vreo bancă în parc citind pe îndelete o carte. Dacă nu te bag în seamă, nu înseamnă
că sunt indiferentă, ci doar neatentă, visând. Sunt o fire ştearsă, menită să
asculte, aşadar, te voi primi cu braţele deschise de fiecare dată când vei simţi
nevoia să te descarci.
Sunt un copil în corp de om mare, care visează la poveşti cu prinţi şi
prinţese. Nu îmi pierd speranţa pentru că am văzut în jurul meu ce înseamnă
"Te voi iubi o viaţă!" şi încă mai cred că exista aşa ceva. Nu mă
opresc din drum să admir pantofi cu toc înalt, dar inima îmi bate mai tare când
văd două mâini ridate şi două chipuri peste care timpul a trecut grăbit, cum îşi
îmbrăţişează mâinile fără jenă, fără oprire!
Etichete: Book, Personale