Ai fost personajul principal din cartea vieţii mele pentru
atât de mult timp încât îmi eşti mai cunoscut decât îmi sunt eu. Te ştiu atât
de bine încât mă întreb de ce te aseamăn cu mine. Poate aici am greşit. Am
împărţit rolul vieţii cu tine în povestea pe care o cernuse inima mea peste
sufletul ce-mi rămăsese greu şi pustiit. Te-am obligat să îţi iei în serios
rolul şi să-l joci ca atare, devenind păpuşarul tău. Am devenit stăpân peste omul
liber care erai şi te-am transformat în bunul de consum al inimii mele. Nici
măcar nu te-am întrebat dacă eşti de acord, pentru că stăpânii nu fac niciodată
acest pact. Ei doar ordonă. Sclavul executa.
Aş fi vrut să
fie altfel. Eu să nu fiu nevoită să inventez povesti şi tu să nu fi fost omul
care eşti. Dar eu sunt un povestitor care crează basme şi tu un om bun printre
suflete hapsâne. Voiam să te protejez şi să nu te las pradă înfometaţilor
căutători de suflete bune. Ei se hrănesc cu ceea ce avem noi de oferit şi se
prefac în semenii noştrii pentru mai multă credibilitate. Cine sunt eu să-ţi
decid soarta, când tu vrei altceva?
Şi totuşi
m-ai iubit. M-ai protejat mereu de tot ceea ce îmi făcea rău şi nu dormeai
nopţi întregi pentru a-mi şterge lacrimile. Şi cum să nu te iubesc când am mii
de motive să o fac? M-ai descătuşat din lanţurile nefericirii şi mi-ai redat
pofta de viaţă. Oricât a durat, îţi sunt recunoscătoare pentru ceea ce ai
reuşit să faci pentru mine. Mi-ai redeschis porţile inimii şi m-ai învăţat ce
înseamnă să iubesc frumos, din suflet şi fără grabă. M-ai învăţat să iubesc
sincer, fără ca cineva să-mi impună gesturi doveditoare de care nu sunt capabilă.
Toţi merităm un asemenea om în vieţile noastre, măcar o dată în viaţă.
 |
| Google Images |
Etichete: Book, Personale